Studenții care au contribuit la căderea comunismului în Cehoslovacia

Sursă imagine, Derek Hudson/Getty Images
- Autor, Tim O'Callaghan
- Rol, BBC World Service Witness History
- Data publicării
- Timp de lectură: 5 min
Era noiembrie 1989. În întreaga Europă de Est, regimurile comuniste se prăbușeau. În Polonia și Ungaria, regimul partidului unic fusese deja înlăturat. În Germania de Est, Zidul Berlinului căzuse.
Și în Cehoslovacia, guvernul comunist era tot mai contestat, în timp ce studenții protestau pe străzile din Praga.
Însă demonstrația lor de amploare, cea mai mare din ultimii 20 de ani, a fost reprimată violent, autoritățile refuzând să cedeze controlul. Intervenția forțelor de ordine a devenit scânteia care a împins țara în valul de schimbări ce transforma Europa de Est și a accelerat prăbușirea regimului comunist.

Sursă imagine, LUBOMIR KOTEK/AFP via Getty Images
Momentul de cotitură
Totul a început odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică, în 1985. Până la sfârșitul anilor '80, politica din URSS și din întregul bloc comunist se schimba rapid. În întregul Bloc Estic, reformiștii contestau regimuri înrădăcinate de zeci de ani.
În Cehoslovacia, demonstrații de mai mică amploare aveau loc încă din vara anului 1989. Însă liderii comuniști ai țării refuzau să cedeze, în ciuda valului de schimbare care se apropia din toate direcțiile.
Atunci a intrat în scenă Šimon Pánek, un student din Praga.
El și alții observaseră că opoziției, alcătuite în principal din intelectuali de vârstă mijlocie, îi lipsea energia tinerească.
Šimon și prietenii săi au început să mobilizeze studenți din universitățile din Praga, convingând tot mai mulți tineri să se alăture demonstrațiilor.
„Apoi cineva a venit cu ideea: de ce să nu organizăm propria noastră manifestație? Nu împreună cu disidenții, cu oamenii mai în vârstă, adică intelectualii, ci doar cu studenții?”, și-a amintit el.
Momentul ales nu a fost întâmplător
Ei au ales o dată simbolică: 17 noiembrie. În acea zi, în 1939, naziștii au închis universitățile cehoslovace în urma protestelor studențești împotriva ocupației germane.
„Avea o încărcătură simbolică foarte puternică, iar noi credeam că le va fi mai greu comuniștilor să se opună”, a spus Pánek.
Iar acest calcul s-a dovedit corect. Comuniștii au aprobat manifestația, cu anumite condiții, pe care studenții le-au acceptat. Astfel, la 17 noiembrie 1989, aproximativ 40.000 de tineri au început să mărșăluiască prin cartierul universitar al Pragăi. Totul s-a desfășurat pașnic.
Situația s-a schimbat însă când studenții au părăsit zona universitară și s-au îndreptat spre centrul orașului.
„S-a întâmplat pentru că, atunci când vrei să transmiți un mesaj politic, trebuie să ajungi în centrul orașului, în piața centrală”, a spus Pánek.
În cele din urmă, guvernul a decis să oprească protestatarii, cu o brutalitate fără precedent. Imaginile surprindeau studenți smulși din mulțime și loviți cu brutalitate de forțele de ordine. Aproximativ 500 de studenți au ajuns la spital.
„Era sânge peste tot, iar pe stradă rămăseseră haine, pantofi și alte obiecte, unde mulțimea era practic prinsă între cordoane ale forțelor speciale”, își amintește Pánek.

Sursă imagine, Chip HIRES/Gamma-Rapho via Getty Images
„Ajunge!”
„Acel moment a fost declanșatorul pentru, să spunem, generația părinților noștri, pentru oamenii de 30, 40 sau 50 de ani, care au reacționat spunând: «Ajunge! Nu o să ne mai bateți copiii»”, a spus Pánek.
În timp ce studenții au intrat în grevă, protestele s-au extins în întreaga țară. Angajații televiziunii și radioului de stat au amenințat că vor intra și ei în grevă dacă nu li se va permite să relateze despre demonstrații.
Între timp, cunoscutul disident și critic al regimului comunist, dramaturgul Václav Havel, a înființat Forumul Civic, cu scopul de a reuni grupurile care se opuneau comuniștilor, inclusiv pe cele studențești.
„Atmosfera era extraordinară, foarte încurajatoare”, și-a amintit Pánek.
Apoi, la o săptămână după protestul studenților, un milion de oameni s-au adunat la Praga. A fost cea mai mare demonstrație de la intervenția trupelor sovietice și ale altor state din Blocul Estic care, în 1968, au înăbușit mișcarea reformistă cunoscută drept Primăvara de la Praga și au reinstalat un regim loial Moscovei.

Sursă imagine, DAN MATERNA/AFP via Getty Images
Sfârșitul regimului comunist
La 27 noiembrie, la zece zile după protestul studenților, majoritatea muncitorilor au participat la o grevă generală de două ore, cerând încetarea regimului partidului unic.
Aceasta s-a dovedit a fi lovitura finală pentru regimul comunist.
Pánek s-a alăturat apoi echipei de negociere conduse de Václav Havel, care a intrat în discuții cu liderii comuniști privind transferul puterii.
A fost format un guvern de coaliție, iar la 29 decembrie Václav Havel a fost ales noul președinte al Cehoslovaciei.
„A fost frumos și bine că totul s-a desfășurat într-un mod atât de pașnic și blând", a spus Pánek despre momentul ce avea să fie cunoscut drept Revoluția de Catifea.
„Sunt foarte conștient că am avut mare noroc deoarece comunismul devenise din ce în ce mai slab, tot mai puțin atrăgător și tot mai puțin încrezător în sine."
Acest articol este bazat pe un episod al podcastului Witness History al BBC World Service, intitulat „Revoluția de Catifea a Cehoslovaciei”.
Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.
Editat de Viorica Toma.




